Paradox

                Pardon?...Matur?
                E un cuvant foarte des folosit...dar,nu folosit cum ar trebui.
                Te simti bine,faci pe mascariciu,toti rad,dar in sinea ta iti spui:"ce am ajuns...sa rada toti de mine".Una este ideea de a crea atmosfera,de a o face placuta;alta este ideea de a face greseli copilaresti,care mai apoi vor degenera.
                 Nu ne dam seama ca suntem pe un drum al maturizarii,ca in sinea noastra stim cam ce-i bine si ce nu,dar instinctul varstei te impinge "sa mai gusti o prajitura" si astfel ajungi in ochii altora cu o reputatie,sa spunem,nu prea buna.
                 Vezi persoane de treisprezece-cincisprezece ani,care iti vorbesc de viata ca despre o carte;stiu ce se-ntampla,stiu ce e bine,stiu cat de greu este,stiu cam toata "cartea";dar,ce nu stiu ei este faptul  ca aceasta carte nu este scrisa de ei,nu este semnata cu propriile lor dureri si bucurii...nu stiu ca  fiecare are cate  o   "carte" in care poate apar si ei ca si personaj,dar, in niciun un caz ca si autor...Filozofii,aere de maturi..poate este o greseala care o facem toti la varsta asta.
                  De la aceasta varsta (sa zicem 15 ani) vrei sa pari mai matur decat esti.Toti adolescentii vor sa para mai maturi in fata altora pentru ca,zic ei, "asa clar o sa par o persoana sincera,cu picioarele infipte in pamant";in concluzie,asa castiga increderea celorlalti.E adevarat ca increderea celuilalt se castiga prin decizii,sfaturi,idei importante(dovada a maturizarii) in momente de impas,dar, nu se castiga intr-o luna sau cateva saptamani...ci,intr-o perioada mult mai mare.
                  Din pacate viata,uneori,este nemiloasa cu unii.Acestia isi castiga nevoit maturitatea...pierderea unor persoane dragi,bolile, munca facuta de la varste mici din lipsa posibilitatilor financiare,si multe alte motive...te fac sa vezi viata cu alti ochi si sa nu mai cauti raspunsul la unele intrebari...pentru ca se gandesc ca nu prea merita.Acestia stiu ce este greu,spre deosebire de cei care vorbesc,fara sa stie despre ce vorbesc.
                  Un paradox al vietii este acela ca toti oamenii mai in varsta isi doresc sa fie iar copii,sa simta bucuria momentului cu un alt gust,ci nu cu gustul amar al greutatilor produse de trecerea timpului,iar adolescentii,poate chiar si cei un pic mai mici,isi doresc deja sa fie maturi,sa intre in viata,sa muste din ea.Toate la timpul lor!        
                  Eu,personal,sunt in categoria mascaricilor care vorbesc si se poarta aiurea intr-un grup de prieteni...dar,care isi pastreaza maturitatea pentru momentele care o cer.Daca treci prea repede de la o etapa la alta (a vietii),ajungi sa nu mai intelegi sensul  vietii...si iti vei pune tot felul de intrebari idioate la momente proaste,la care ar trebui sa afli raspunsul lor altadata si uite asa innebunesti ca nu gasesti raspunsuri in acel moment.
                   Nu va mai dati maturi ca sa fiti ceea ce nu sunteti!Gustati viata cu simturile varstei voastre!