luni, 22 august 2011

Tribute to "your highness"

                    Incuiati in propria carapace,o carapace dura pe care sta intiparita o farama din felul lor de a fi: "egoist", unii oameni purced in tot ceea ce fac cu un scop bine definit: " eu ",si astfel,reusesc sa isi construiasca o carapace indestructibila, sa isi astupe urechile la auzul strigatelor disperate a celor care cer pentru a trai,sa isi acopere ochii cu un strat de pacla groasa renegand prezenta altora si venerand eul lor.
                    Unde sunt cei care vor sa schimbe lumea? Sa schimbe tara? Prin fapta,ci nu numai prin cuvant? Ne laudam cu fapte mari,ne laudam cu C.V-uri grosolane,cu calitati diplomatice, economice etc., ne laudam cu idealuri ce urmeaza sa fie puse in fapta;idealuri ce se dovedesc a fi un perpetuum mobile pentru societatea nostra."Totul merge spre bine,totul merge ascendent" >> frumoase cuvinte; pacat ca viata de zi cu zi nu confirma realitatea vostra.Va adumbriti sub naivitatea oamenilor,va strangeti de gat cand vine vorba de voi, de martorii mincinosi ai propriei voastre plasmuiri, farisei ai acestui veac!
                     Nimeni nu va cere sa le dati luna de pe cer, nimeni nu va cere sa-i inviati pe cei care au murit din cauza voastra,nimeni nu va cere sa mai stati;daca vreti plecati, pentru ca nu sunteti in stare sa fiti ceea ce ati pretins a fi.
                     Toti care ati promis marea cu sarea,ne-ati oferit sarea din mare.Nimeni nu inghite promisiuni sarate.
                     Societatea a devenit o mare piata de troc,in care fiecare vinde ce poate:unii isi vand pamantul natal,casa parinteasca,altii isi vand hainele de pe ei,familia, propriul trup,demnitatea...iar,altii viata!..Pentru ce? Ca sa  isi dea seama de voi,sa dea un semn si altora,in nici un caz voua,celor care stati inchisi in propria voastra ranza.
                      Ne afundam in groapa deznadejdii,o groapa sapata de grija zilei de maine,sapata de pofte nestavilite,de un egoism oniric,de o mandrie luciferica;numai Cel de Sus ne mai ridica din aceasta groapa.

2 comentarii:

  1. E superb... am senzatia ca esti un copil care a suferit mult... asta ori ai o imaginatie fara limite

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca e sa scriu ceva fictiv...as vorbi despre "marea fara sare",ci nu de "sarea fara mare"...as vorbi despre viata ca despre o ecuatie 1+x=2...dar ce scriu,scriu din ce vad,ce simt,ce e concret...realitatea...nu sunt un copil care a suferit mult...sunt altii,saracii,pentru care suferinta e un mod de a trai...

    RăspundețiȘtergere